„Replay” de Ken Grimwood – despre paradisul pierdut, nostalgie și resemnare

Replay este un roman din categoria Fantasy scris de americanul Ken Grimwood. Întâlnirea cu această carte s-a făcut în împrejurimi de situație limită, într-o mare activitate de casare a fondului de carte din bibliotecă. Am răsfoit-o pe grabă, am citit primele două pagini și m-am îndrăgostit. Am salvat cartea și poate că ea a salvat, la rândul ei, ceva din mine.

M-am simțit parte din toată povestea. Ideea centrală a romanului este de „univers rupt” de ,,paradis pierdut”. Personajul principal vrea să repare acest univers. O altă idee pe care se croiește acțiunea este aceea de metempsihoză. Pentru un cititor familiarizat cu spațiul literar românesc, îi poate fi pe înțeles o comparație cu romanul lui Liviu Rebreanu, Adam și Eva. Bineînțeles avem și ideea de schimbare a vieții peste noapte și, poate cea mai cuceritoare, ideea de suflet pereche. Este o înșiruire de noi și noi șanse, iar timpul pare să fie prietenos cu personajul nostru, toate astea până când înțelege că posibilitatea de a retrăiri o parte din viață are și ea un sfârșit. Ce rămâne de rezolvat este descoperirea motivului pentru care are șansa să retrăiască de mai multe ori o anumită parte din viață. Cu atât mai mult pentru că nu tuturor oamenilor nu li se acordă această șansă. O parte dintre cei aleși să își retrăiască de mai multe ori o anumită parte din viață profită de pe urma acestei șanse.

Personajul principal, Jeff Winston, este un jurnalist în vârstă de 43 de ani suferă un atac de cord la finalul unei zile de lucru. După un timp se trezește în camera lui din campusul universitar absolvit cu ani în urmă (25 de ani), constată că are corpul de la vârsta de 18 ani și poate vorbi cu fostul său coleg din facultate și bun prieten, care era mort de mulți ani de zile. De aici totul începe să fie familiar, își retrăiește viața luând decizii pe care nu le făcuse în tinerețe și le regreta în anii săi de maturitate. Reușind să se căsătorească cu acea fată pe care o pierduse mai târziu, trăind mereu cu teama că va face infarct și astfel viața îi va fi curmată înainte de vreme din nou.

What if you… could live your life over again?

Este un roman care îmbină istoria alternativă cu conceptul de auto-creație și tema bildungsromanului. Acesta reușind să se maturizeze după mai multe procese de retrăire pentru a înțelege că viața oricât ar fi de modificată, tot va găsi o modalitate prin care să te dezamăgească. Am apreciat modul logic prin care a demonstrat că pentru individ rămâne mai importantă povestea și nu istoria. Metamorfozând dorința de împlinire a omului în istorie prin intermediul demersului său de a împiedica asasinarea președintelui J. F. K., al cărui sfârșit pare să fi reprezentat și moartea visului american.

Nu mai știu în a câta viață o întâlnește pe Pamela, cea care trece prin aceste procese, alături de care descoperă că există mai mulți oameni care au această stranie experiență, și de care se va îndrăgosti și alături de care va înțelege profunzimea existenței umane dar și alături de care își reconsideră viața inițială, percepută de el ratată sau cel puțin mediocră. Cred că ce m-a fascinat în roman a fost faptul că nu face apel la elemente strict de fantasy (de S.F. nici nu se pune problema), doar folosește o premisă asupra căreia cu siguranță am meditat toți, aceea de a doua și treia și a n șansă de a ne trăi viața, un pretext fantezist cum regăsim la Saramago în romane precum Pluta de piatră sau Dublul. O premisă la fel de fascinantă ca cea a schimbării vieții peste noapte, folosită atât de bine de  J. K. Rowling.

Pseudo-metempsihoza lui Jeff răscolește mecanismele psihologice umane fără să lipsească romanul de sensibilitate, de altfel cred că este un personaj cu care sigur vei empatiza. Poate asta pe fondul faptului că nu este perfect și trăiește acest paradox al unei imagini realiste asupra propriei sale persoane dar caută mereu idealul existențial. Vrea să-și creeze o viață ideală, încercând să își găsească fericirea prin viața personală, într-una dintre vieți este tată (în viața sa inițială, la care revine într-un final nu poate avea copii), în alta un afacerist de succes, luptând pentru împlinirea în aceste direcții, tocmai pentru că mereu crezuse că din asta se născuse nefericirea lui. Dar asta nu îl împlinește, nevoia de succes nu este aceeași cu nevoia de a trăi intens sau cu cea de fericire. Un mesaj care se insinuează din însăși plotul romanului, o reușită greu de atins, având în vedere că romanul nu are balast „monologic”. Recomand.

Publicitate