Imperiul Persan și grandoarea expansiunii sale teritoriale- din Hindu Kush la Asia Minor

Imperiul Persan își atinge apogeul expansiunii sale teritoriale când granițele se întind de la Hindu Kush în Est până la coasta Asiei Mici în Vest. Vastul teritoriu al imperiului ahemenid era format din numeroase provincii, care purtau denumirea de satrapii. Provinciile constau în majoritate în unele dintre cele mai dezvoltate și prospere orașe ale Orientului Mijlociu de la acea vreme. Parte din ele erau capitale regale, unde putem să amintim Persepolis și Pasargadae, altele erau importante centre administrative, precum Babilonul sau Susa, Persia se ocupa de conducerea orașelor importante.

Primul mare oraș al Imperiului: Pasargadae

După ce Cirus cel Mare preia puterea după revolta din anul 550 a. Chr. și a câștigat lupta în fața mezilor. Datorită acestui eveniment Persia s-a impus ca putere dominantă. Iar pentru a celebra marea sa victorie, Cirus a început construcția unui oraș-regal care să fie potrivit pentru o personalitate importantă ca el: Pasargadae. Situl ales de Cirus era situat într-o zonă de câmpiefertilă din apropierea râului Pulvar. De-a lungul celor 30 de ani de domnie ai lui Cirus, Pasargadae a crescut în importanță, a devenit și centrul religios și regal al Imperiului ahemenid, care la acea vreme era în plină ascensiune.

Imperiul Persan și grandoarea expansiunii teritoriale- din Hindu Kush la Asia Minor
Sursa: irantravelbooking

Cirus luase totul în calcul, s-a ocupat foarte mult și de asigurarea protecției orașului său, avea o fortăreață puternică păzea apropierea nordică a orașului. Caracteristica definitorie a orașului a devenit  un superb parc. Grădina întrunea mai multe influențe din alte imperii proeminente ale Orientului Mijlociu, precum asirienii, însă se remarca și prin inovație, amenajarea consta și în trăsături proprii tradițiilor locale. Era așezată într-un model geometric, cu canale de apă pentru a menține frunzele luxuriante în jurul unui bazin ampalsat într-o zonă centrală. Clădirile simple din jurul grădinii au fost proiectate în așa fel cât să nu umbrească frumusețea parcului.

Cirus a construit, de asemenea, încă cel puțin două palate în Pasargadae, precum și o apadana sau hol de intrare care primea adesea demnitarii. Pasargadae a fost locul de recreere al lui Cirus, iar mormântul său simplu și impunător, continuă să fie unul dintre cele mai prețuite monumente ale Iranului.

Bijuteria coroanei ahemenide: Persepolis

În perioada imediat următoare după scurta domnie a fiului lui Cyrus Cambyses, tronul este revendicat de către Darius cel Mare. Dorind să-și impună propria gândire în mersul Imperiului Persan, Darius a început construcția unui oraș regal personal. Și-a construit capitala, Persepolis, la circa 50 km mai jos de Pasargadae. După ce a început construcția orașului în anul 518 a. Chr., Persepolis devine rapid noul epicentru regal al Imperiului Persan. În jurul orașului mai apoi se dezvoltă o comunitate de artizani și constructori, creată pe fondul construcției noului oraș în umbra munților.

Imperiul Persan și grandoarea expansiunii teritoriale- din Hindu Kush la Asia Minor
Sursa: civitatis.com

Darius a construit un palat impunător și o mare apadana. Această vastă sală trebuie să fi fost o priveliște impresionantă pentru demnitarii veniți din tot imperiul pentru a aduce un omagiu lui Darius. Acești au fost imortalizați în numeroasele și detaliatele basoreliefuri de care ne putem bucura chiar și în zilele noastre. Persepolis a continuat să se extindă și după moartea lui Darius. Fiul său, Xerxes I, și-a construit propriul palat la fața locului, mult mai mare decât al tatălui său. Xerxes a ridicat, de asemenea, Poarta tuturor națiunilor și a terminat Trezoreria Regală. Succesorii lui Xerxes la rândul lor vor adăuga fiecare propriile monumente în oraș. În anul 331 a. Chr., Alexandru cel Mare a invadat Imperiul Ahemenid și a distrus din temelii.

Susa – Capitala Imperiului Elamit transformată în Centrul Administrativ al Imperiului Persan

Susa  este se numără printre cele mai vechi orașe din Orientul Mijlociu, se estimează că ar fi fost construit undeva în 4200 a .Chr. Se știe că a fost secole la rând capitala civilizației elamite și a fost cucerită de alte popoare de mai multe ori de-a lungul istoriei sale îndelungate. În anul 540 a. Chr. Cirus a preluat controlul asupra orașului antic. După moartea lui Cirus, fiul său Cambises au investit orașul Susa drept capitală regală. Când Darius a venit la tron, Susa a devenit popasul regal preferat al lui Darius, care a supravegheat construcția unui nou mare palat în Susa. Pentru a-l construi a strâns cele mai fine materiale din Imperiul Persan. Au fost folosite cărămizi babiloniene, cherestea de cedru din Liban, aur din Sardes și abanos, fildeș și argint din Egipt și Nubia.

Imperiul Persan și grandoarea expansiunii sale teritoriale- din Hindu Kush la Asia Minor
Sursa: theheritageinstitute.com

În ipostaza de centru administrativ al Imperiului Ahemenid orașul Susa s-a bucurat de mai multe funcții. Darius s-a asigurat că orașul este foarte bine conectat cu celelalte centre administrative ale imperiului. Orașul se înscria cu brio în ruta de 1700 de mile ale centrelor regale importante din imperiu. Susa a trecut testul timpului fiind oraș important și în timpul în care Alexandru cel Mare s-a aflat la putere.

Babilonul sau simbolul dominației persane

În anul 539 a. Chr. Cirus cel Mare ajunge în Babilon ca un cuceritor pașnic. Cucerirea Babilonului, cel mai vechi oraș mesopotamian, a reprezentat chiar fundația asigurării dominației Imperiului Persian în Orientul Mijlociu. După armata regelui Nabonidus a fost înfrântă în bătălia de la Opis, ostașii lui Cirus au ajuns în Babilon, oraș care era prea puternic pentru un asediu îndelungat. Au avut nevoie de o strategie militară avanstă. Perșii au profitat de faptul că orașul găzduia un festival important și au deviat Eufratul, reușind astfel să spargă zidurile.

Imperiul Persan și grandoarea expansiunii sale teritoriale- din Hindu Kush la Asia Minor
Metropolitan Museum of Art

Atât Cirus, cât și Darius au respectat orașul Babilon, fiind convinși de prestigiul său. Babilonul a fost un oraș privilegiat, reușind să-și păstreze cultura și obiceiurile. Regii înșiși au participat la festivalurile religioase importante ale Babilonului și au tratat cu respect titlul de regi ai Babilonului, care a continuat să fie un important centru administrativ și spațiu de învățare și centru de dezvolare artistică.

Miletul: locul nașterii filosofiei grecești

Sursa: wikipedia

Înainte de sosirea perșilor, Milet era doar o colonie greacă care prospera în Ionia, undeva pe coasta Asiei Mici. Orașul era de pe atunci un important centru comercial și chiar intelectual și aici s-a născut primul filozof grec, Thales. Milet a ajuns sub conducerea Persiei când Cirus l-a învins pe regele Croesus al Lidiei în anul 546 a.Chr. Întreaga Asie Mică a fost apoi sub conducere persană dar Milet a continuat să fie un centru comercial important.

Orașul a creat mai multe nemulțumiri conducătorilor persani, de pildă Aristagoras, conducătorul Miletului, a fost cel care a stârnit Revolta Ionică împotriva stăpânirii lui Darius cel Mare din anul 499 a. Chr.. Acesta s-a bucurat de susținerea Atenei și a Eretriei, însă tot a fost învins în anul 493 a. Chr., în bătălia din Lade. Darius a ucis toți bărbații din Milet înainte de a vinde femeile și copiii ca sclavi.

Imperiul Persan și grandoarea expansiunii sale teritoriale- din Hindu Kush la Asia Minor

Xerxes, fiul lui Darius, nu a reușit să cucerească Grecia, iar Milet a fost eliberat de o coaliție de forțe grecești. Dar după ce războiul din Corint a fost încheiat printr-un tratat persan, Imperiul Ahemenid a revendicat controlul asupra Miletului. Alexandru cel mare a asediat orașul în anul 334 a. Chr., iar capturarea Miletului a fost unul dintre cauzele care au dus la  căderea Imperiului Persan.

Gânditorii lumii grecești antice care au format lumea modernă

Gânditorii lumii grecești antice au meditat asupra unora dintre cele mai complexe concepte considerate specifice gândirii moderne. Aceștia au elaborat teorii ale căror subiect angrenează filosofii moderni în ample lucrări hermeneutice. Cert este că ideile fundamentale legate de lumea noastră elaborate de filosofi precum Socrate, Platon și Aristotel reprezintă un punct de plecare pentru lumea în care trăim. Personalitățile care au folosit rațiunea și logica pentru a oferi o explicație legată de cum funcționează lumea, au explorat astrele și comportamentul uman sau au oferit principii care să explice complexitatea moralei umane. Să aflăm care au fost unele dintre mințile fondatoare ale Occidentului și care au fost ideile lor. În cele ce urmează vor fi enumerate unele din cele mai importante școli de filosofie din Grecia Antică și influența lor asupra formării gândirii occidentale.

Gânditorii lumii grecești antice

Thales din Milet: a trăit în secolul VII a. Chr. și a fost preocupat mai mult de principiile descoperite în natură și mai puțin de problemele care țineau în mod deosebit de morală. Istoricii susțin că s-a născut în anul 624 a. Chr. în Milet, situat în Asia Mică, a făcut parte din al doilea val de gânditori care au încercat să descopere cum s-a format Universul și au fost primii care au dezbătut asupra unor probleme specifice metafizicii. Thales era monist, crezând că la baza întregului Univers se află o singură particulă, introduce pentru prima dată noțiunea de element material primordial aflat la baza tuturor lucrurilor. Principiul descoperit de el era apa, care reprezenta atât o formă a începutului cât și nașterea Universului în sine.

Ipoteza lui Thales dezbătea și asupra felului în care ar fi trebuit să arate această particulă. Ideea lui a pornit de la reprezentarea Universului sub formă de bloc cosmologic, care ar fi avut posibilitatea să se schimbe și să se miște. Thales din Milet a fost și primul filosof care nu a crezut că lumea a fost făcută de zei. Acesta a avut o influență foarte mare asupra contemporanilor săi și a înființat și o școală de filosofie, Școala Milesiană.

Pentru mai multe informații consultă: „Fragmentele presocraticilor”, Editura Junimea, iași, 1974; Presocraticii. Apariția Gândirii Raționale – un podcast disponibil pe youtube. Istorii ale filosofiei precum cea scrisă de Jacqueline Russ sunt o bună introducere în filosofia presocraticilor.

Pitagora – părintele matematicii

Pitagora a fost parte din cel de-al doilea val de gânditori, fiind unul dintre cei mai importanți presocratici. S-a născut în Samos în jurul anului 570 a. Chr. Acesta era de părere că matematica este calea spre deslușirea misterului vieții, credea că doar matematica poate să ofere o explicație armonioasă și rațională asupra modului în care funcționează lucrurile în Univers. Considera că totul este guvernat de principiul matematic și că matematica este una dintre disciplinele pe care se putea forma filosofia. A descoperit relațiile complexe dintre numere, cele mai importante fiind considerate proporțiile și raporturile posibile dintre ele.

Pitagora a studiat geometria și a făcut unele dintre cele mai importante descoperiri din acest domeniu. Descoperirile sale sunt luate în considerare până în zilele noastre, se află la baza arhitecturii și matematicii de mii de ani. A fost primul dintre gânditorii antici greci care s-a folosit de raționamentul deductiv și a revoluționat modul în care se formau teoriile de la acea vreme.

Socrate – adevăratul părinte al gândirii occidentale

Socrate este fără îndoială cel mai cunoscut filosof antic grec din istoria omenirii. Munca lui a schimbat fundamental cursul filosofiei occidentale. S-a născut în anul 469 a. Chr. și a luat parte la Războiul Peloponesiac (431-404 a. Chr.). Credea în reîncarnare și considera că binele suprem constă în deprinderea înțelepciunii. Doar ea ne poate ajuta să ducem o viață mai bună. Credea într-o diferență absolută între bine și rău și că cele două pot fi recunoscute de om doar prin intermediul cunoașterii și ignoranța reprezenta cel mai mare rău.

De la el ne parvine „metoda socratică”, ceea ce implică pornirea într-o amplă serie de întrebări pornind de la ideea unui om, iar rezultatul dorit era lipsa tuturor contradicțiilor sau defectelor. Se ajungea la concluzia dorită atunci când orice scăpare dispărea. Acesta prefera ca omul să greșească decât să nu își pună deloc întrebări sau să nu încerce să găsească răspunsuri legate de lucrurile din lume. Era de părere că o viață lipsită de interogații își pierde sensul.

Platon- unul dintre cei mai cunoscuți gânditori greci antici

Platon este alături de Socrate pe lista celor mai cunoscute personalități ale lumii antice occidentale. Considerat un al doilea părinte al gândirii filosofice occidentale. S-a născut în anul 427 a. Chr. iar până să se apuce de filosofie a fost un important scriitor, se știe că scrisul tragediilor a influențat modul în care și-a construit discursul filosofic. Ideile regăsite în dialoguri precum Republica, Cratylos sau Phaidros au influențat generații la rând de filosofi.

Acesta credea că există o lume perfectă (Lumea Ideilor), lumea spre care omul trebuie să tindă întreaga lui viață. De exemplu putem considera că de fiecare dată când vedem o masă trebuie să ne gândim că este doar o copie a mesei reale, pe care o putem găsi în Lumea Ideilor. O viziune care a fost teoretizată prin „Alegoria Peșterii”.

Teoria lui privind lumea noastră, ca o replică a Lumii Ideilor făcea referire și la lucruri mai abstracte precum Bunătatea sau Adevărul. Iar rolul filosofiei este de cale prin care putem descoperi formele ideale, adevărate, ale tuturor lucrurilor și conceptelor cu care omul intră în contact de-a lungul existenței sale.

Aristotel- marele filosof care l-a format pe Alexandru cel Mare

De la vârsta de 17 ani Aristotel studiază în Academia înființată de Platon, mai apoi ideile sale nu se mai potrivesc cu cele ale mentorului său, așa că după două decenii părăsește Academia (unde este o perioadă de timp și profesor) și decide să-și înființeze propria lui școală de filosofie, Lyceum. De asemenea, importanța lui istorică constă și în faptul că l-a educat și format pe Alexandru cel Mare și este primul filosof care și-a tradus lucrările în limba arabă.

Aristotel a vrut să descopere cum ajunge omul să cunoască lumea din jurul lui, urmând idealul mentorului său, Platon. Spre deosebire de el însă, respinge ideea unei lumi ideale, abordarea lui a fost empirică. Era de părere că ajungem să cunoaștem lumea din jurul nostru prin intermediul interacțiunii directe cu tot ce ne înconjoară.

Pentru el experiența era singura care ne poate edifica cu privire la elementele realității în care trăim. A dezvoltat silogismul, care contă în analiza mai multor idei care pot genera o concluzie. Ceea ce, în opinia lui, reprezenta un produs inerent al omului, puterea de a ne folosi rațiunea fiind aspectul care ne diferențiază de animale. De asemenea, a fost preocupat de procesul gândirii, de scopul lucrurilor și de cum am putea să ducem o viață mai bună. Soluția lui era recunoașterea calităților noastre și exploatarea lor în virtutea obținerii virtuții și atingere potențialului nostru maxim. În opinia lui așa arată fericirea.

Contribuția adusă de Aristotel este aproape de necrezut, pune bazele aproape tuturor disciplinelor lumii moderne. Printre cele mai importante lucrări se numără: Metafizica, Fizica, Poetica ș.m.d.

Influența campaniilor lui Alexandru cel Mare asupra bucătăriilor lumii

Influența campaniilor lui Alexandru cel Mare asupra dezvoltării Europei este de necontestat. Dar probabil puțini dintre noi pot intui cât de mare a fost de fapt influența sa asupra întregii lumi. După cum știm campaniile lui Alexandru cel Mare au avut o influență foarte mare, ajungând în Orientul Apropiat, inclusiv în Egipt, și chiar până în Orientul Indiei. Fapt ce s-a făcut simțit chiar și în formarea mai multor tradiții și mai ales obiceiurilor specifice diferitelor teritorii în care a reușit să își impună dominația.

Amprenta lui se simte în simfonia aromelor și ritualurilor care au făcut legătura și fac legătura cu mâncarea cu semnificația sacrală sau divină. A creat o reală revoluție în modul de viețuire a oamenilor, atât în timpul dar și după cuceririle sale Alexandru cel Mare.

Întâlnirea lui Alexandru cel Mare cu Egiptul

Egiptul și-a păstrat dimensiunea realității sale într-o mare măsură, în ciuda faptului că a fost anexat Imperiului Persan timp de zeci de ani. Integritatea sa nu a avut foarte mult de suferit pentru că a absorbit doar o mică parte din obiceiurile și tradițiile specifice cuceritorului său. Egiptul nu a integrat niciodată complet cultura ahemenidă, reușind să păstreze cu foarte multă rigurozitate propria sa identitate antică. În anul 332 a. Chr. Alexandru, la  vârstă de numai 24, împreună cu membrii armatei sale decid să-și domolească expansiunea pe teritoriile Asiei și să se îndrepte spre Memphis, pe atunci era capitala Egiptului. Acesta a intrat în Egipt fără să fie nevoie bătălii sau negocieri, astfel încât tânărul rege macedonean a fost primit drept un salvator, chiar un real eliberator din mulți ani de opresiune persană.

Din câte se cunoaște din izvoarele istorice se pare că atât cultura cât și spiritualitatea egipteană au avut un impact foarte mare asupra lui Alexandru. Motiv pentru care a dorit și a încercat să se alinieze cu obiceiurile și tradițiile Egiptului. A preferat să se adapteze Egiptului în loc să  pornească într-un amplu proces de subjugare a poporului al căruia devenise noul rege – și faraon.

Este o perioadă a transformărilor și dezvoltării tânărului cuceritor, încearcă să înțeleagă legile și ritmul vieții egiptenilor. Pe tot parcursul vizitei sale la oracolul zeului Amon, Alexandru își arată reala sa identitate. Aici supușii săi nu mai interacționau c8 Alexandru, fiul lui Filip, ci cu Alexandru, fiul lui Amon (Zeus). Acest eveniment a dat tonul unei puternice și profunde schimbări a tânărului rege războinic, o schimbare care se face simțită și în perspectiva sa asupra lumii, este motorul care transformă sau schimbă și ambițiile sale viitoare. Chiar dacă a rămas acolo pentru numai 1 an, influența pe care a avut-o asupra Egiptului a fost la rândul ei la fel de mare, asta dacă luăm în considerare că este considerat și în zilele noastre drept unul dintre cei mai importanți faraoni. Întâlnirea celor două culturi a fost marcantă, dar pentru ambele părți, reușind să instituie anumite obiceiuri care sunt întâlnite și astăzi. De aceea se crede că Egiptul este unul dintre teritoriile care au avut un cuvânt de spus în fața cuceririi macedonene.

Statutul berii în gastronomia locală

Istoricii au ajuns la concluzia conform căreia cel mai sigur este că numai pacea și prosperitatea care au caracterizat cele două națiuni în acel moment au permis un schimb de idei și o comparație mult mai rapidă, pentru că avem destule evenimente istorice care să exemplifice modul în care uniunea dintre cele două culturi a influențat gastronomia contemporană. După ce au fost adunate mai multe date și puse toate cap la cap s-a putut constata că interacțiunea celor două națiuni a fost un moment care a înlesnit schimbul mare de idei și posibilitatea popoarelor de a face comparație cu un popor diferit cu alte așteptări sau idealuri.

Obiceiul sau cultura fabricării și a consumului de bere, pe teritoriul egiptean și în restul Imperiului Persan deopotrivă, este un fapt cunoscut la scară largă. Însă, în lumea greacă, chiar dacă a fost consumată nu a fost un element important și nici prezent la fiece masă. Berea a fost considerată de greci o băutură barbară sau chiar de joasă speță. Greci, spre deosebire de mesopotamieni sau egipteni, nu au fost impresionați de calitatea berii.

Dramaturgul Eschylus a spus despre egipteni că de fapt nu sunt bărbați adevărați, ci sunt bărbați care beau vin de orz. Cu toate acestea sosirea lui Alexandru în Egipt a schimbat această perspectivă a grecilor asupra consumului de bere, pentru că la scurt timp după cucerirea Egiptului consumul de bere al grecilor a crescut foarte mult. Mai importantă a fost expansiunea economică greacă, fapt care a creat o piață globală care nu existase până acum. Pe lângă asta au fost inventate noi metode de aromă a berii. Dat fiind că  toate cunoștințele grecești despre producerea celebrei băuturi blonde au adus determinat egiptenii să găsească inventeze alte arome.

Originea sosului tzatziki și a foie gras-ului s-ar putea să fie de origine egipteană

Cât despre asimilarea macedoneni a unor legume noi după cucerirea Egiptului, cel mai sigur ar di să acordăm creditul pentru descoperirea sosului tzatziki, cunoscutul sos grec, acestui mix cultural al Greciei și Egiptului. Un sos cu iaurt cu usturoi fusese deja descoperit și consumat de greci înainte de venirea lui Alexandru, însă luând în considerare consumul uriaș și importanța castraveților în dieta egipteană, sosul devenit acum celebru în întreaga lume se poate să se fi născut chiar în Egipt.

Cea mai bună mâncare descoperită de Alexandru în Egipt a fost ceea ce cunoaștem în zilele noastre sub numele de foie gras. Felul sau elementul de bază al bucătăriei tradiționale franceze se pare că are originile undeva pe malurile Nilului, loc în care unde creșterea păsărilor a fost la baza dietei egiptenilor și mai ales pentru în special pentru marile banchete faraonice. Ne putem întreba pe bună dreptate cum de un fel egiptean a putut să devină atât de important în cultura gastronomică europeană.

Migrația fois gras-ului în gastronomia europeană este poate cel mai neașteptat fenomen cultural. Migrația acestui element culinar s-a produs pe fondul importului mai multor rețete egiptene de către greci, acest fel în mod particular a fost preluat de romani de la greci. Egiptenii preferau să hrănească rațele și gâștele cu smochine uscate pentru a le mări ficatul, obicei care a fost atribuit mai apoi gastronomului roman Marco Gavio Apicio.

Apogeul iubirii Egiptului

Egiptul a fost considerat de către lumea greacă barbară, Alexandru cel Mare are meritul de a recunoaște valoarea acestora, iar apogeul acestei aprecieri este atins atunci când Alexandru cel Mare i-a decizia construirii cu orice preț pe coasta egipteană orașul în care se reflectă cel mai mult splendoarea macedoneană: Alexandria. Capitala este fondată de către regele faraon în persoană în anul 331 a. Chr. fiind ajutat de către arhitectul Dinocrate din Rodos. Alexandria era un oraș modern și foarte avansat pentru timpul său. Constituie primul oraș fondat cu scopul de a uni mai multe culturile cunoscute și cucerite de greci. Chiar dacă Imperiul avea capitala în Babilon, Alexandru a considerat mereu că Alexandria este adevăratul punct al spiritului de uniune și de glorie pe care voia să-l prezinte lumii.

Acolo s-a născut cea mai mare bibliotecă din lumea antică, celebra Bibliotecă din Alexandria, un loc care nu numai că avea cea mai mare colecție de manuscrise din fiecare domeniu descoperit, dar a reprezentat și centrul de cercetare științifică a lumii vechi, pe lângă asta a fost și deținătoarea primului muzeu de istorie umană.